Haloș- liniște, lumină, relaxare

Un alt loc, o altă poveste...

Departe de agitația de la oraș și chiar de cea din marile comune, se află  undeva  un  loc special... Un loc în care oile pasc în liniște și doar din când în când se mai aude lătratul vreunui câine, un loc în care vuietul vântului  se  întrepătrunde  cu  ciripitul  unor păsări  rămase aici să mai colinde,  și unde pârâul, altădată vijelios coborând către sat, acum a înmărmurit înghețat...

            Imediat cum treci de satul Lupești, venind dinspre Onești, prima uliță mare la stânga ne conduce către o zonă  uimitoare!  De ce să străbați kilometri buni până la Poiana Brașov sau până la Slănic Moldova când aici, lângă noi, sunt atâtea dealuri încă acoperite cu zăpadă și numai bune de a fi transformate în derdeluș deîndată?

Și, de să te înghesui la patinoar, când pârâul întreg  e tot un imens ghețar? Cu patine sau doar cizme care alunecă bine, e loc destul pentru oricine! Nu e adânc, gheața e groasă, malurile sunt aproape, dar e de preferat ca un adult să nu fie departe!

Poate  și pescuitul la copcă se potrivește, dar nu sunt pescar, așa că, nu știu dacă este pește...

Și ce ați spune de-o plimbare pe-o faleză? E luminată de la soare, nu sunt becuri cu lumină dăunătoare, aleile sunt zăpadă pură, acum e frig, dar va fi și căldură!

Nu e un loc uitat de lume, drumul e bun și aici poate ajunge oricine! C-un ATV, căruță, bicicletă, mașină mare, mică...

Și spre final, dacă totuși n-ați înghețat, ar fi frumos un tur pe Brănișteanu... Pădure în fundal și multe, multe case-reședință, de vacanță, sus pe deal...

                   

                       (Haloș-Mănăstirea Cașin, jud. Bacău-10.01.2016)

Buciaș, Regatul de Gheață

La granița dintre real și imaginar, într-un loc de poveste, un loc în care parcă timpul a stat pe loc, se întinde mândru  Buciaș, astăzi Regatul de Gheață al zonei.

Călătorind cu mașina, cu vreun car tras de cai năzdrăvani, o sanie aparent magică sau pur și simplu la pas, puteți ajunge  parcă într-o altă lume…  Dacă ați văzut ,,Frozen”, e posibil să tresăriți la vreun zgomot crezând că de nicăieri ar putea apărea unul dintre personajele filmului. Dacă nu l-ați văzut, e la fel de bine … Sunteți  dumneavoastră  eroii  unei aventuri  de neuitat!  Oriunde privești, gheață! …De pe versanți, parcă dorind să coboare, au adormit înghețate  brusc  micile pârâiașe. Pereții abrupți de pe marginea drumului  au încremenit și ei creând sculpturi uimitoare, iar mai departe, atrași de sunetul apei ce cade năvalnic, ajungeți la cascadă. Dacă până acum câteva zile era totul înghețat, acum  veți avea parte de o surpriză ! Apa  și-a făcut loc prin zidul de gheață și  a dat naștere  unor  forme extraordinare!

Vrăjiți de contrastul dintre liniștea pădurii și susurul picăturilor de apă  ce se despart de suprafețele înghețate, de copacii  ce par că își protejează  teritoriul   și  poate  de  norocul  de  a zări  pe  una  din  creste  o capră  neagră, o călătorie în zonă, zilele acestea  nu poate fi decât o experiență  minunată! 

Atenție mare însă la pereții de gheață  de pe  marginea  drumului care au început să se  desprindă  din  cauza căldurii!

             

Ioan (Nelu) Moraru, omul cu mâinile de aur

        O poartă frumoasă, tradițională, sta parcă de pază înfruntand timpul in campusul Universității ,,Vasile Alecsandri" din Bacău. 
        Autorul? Un priceput consătean de-al nostru, Ioan (Nelu) Moraru!
        Felicitări, meștere!

https://www.facebook.com/thisisbacau/photos/a.827791360670327.1073741827.821721051277358/864705716978891/?type=3&theater

Am venit să colindăm!

Deși e iarnă, nu e zăpadă și e și cald, astăzi, 18 decembrie 2015, a fost o zi cu iz de sărbătoare! Colindători mai mici, mai mari, cu toții îmbrăcați în straie populare, s-au adunat, grăbiți nevoie-mare, să-i ure pe ai lor profesori, pe director, pe primar. 
             Îndrumați de către doamnele și domnișoarele profesoare Măcălău Vasilica, Apreotesei Diana, Tone Beatrice, Costin Daniela și Roșu Ana, elevii Școlii Gimnaziale Nr.1 Mănăstirea Cașin au prezentat câteva obiceiuri de iarnă din zonă într-un mod care a atras atenția nu doar celor cărora le erau dedicate, ci și oamenilor de pe stradă, care s-au oprit să-i asculte. Colinde frumoase, curate, pioase, versuri la urături, ,,Mocănaș” și ,,Capră” alese cu grijă din vechi documente, toate, nu au rămas fără ecou. Toți acești vrednici colindători au fost răsplătiți cu drag de către doamna director Iordache Felicia și de către domnul primar Apreotesei Gabriel.

             Și-n loc de încheiere...
             N-ar fi frumos ca în ajun de Crăciun, de Anul Nou să întâlnim mai des astfel de urători? Frumos îmbrăcați în costume tradiționale, fără roluri cu ,,ceva versuri deocheate" și mascați mai mult decât trebuie la ,, Capră” sau la ,,Mocănaș”? Nu i-ați aștepta și dumneavoastră cu mai mult drag și cu porțile deschise larg?